Ce ne face pe noi, oamenii, fericiți? Într-o lume pe repede înainte, cu multe responsabilități, timp și efort limitat, pe ce anume merită să ne focusăm? Ce ne va aduce pe parcursul vieții fericire?
Cel mai lung studiu condus până în prezent pornind de la aceaste întrebări vine de la Harvard, a fost început în 1928 și are 75 de ani în spate.
Răspunsul pe care îl primim de la ei nu are legătură cu averea, faima, sănătatea sau munca foarte intensă. Se pare că cel mai bun predictor al fericirii sunt relațiile armonioase, ele ne păstrează fericiți și sănătoși. Relațiile bune ne protejează în fața neajunsurilor vieții, ne ajută să ne menținem mai sănătoși fizic și psihic, sunt predictori mai buni decât clasa socială, IQ, sau moștenirea genetică pentru o viață lungă și fericită. A avea grijă de corpul nostru este important, însă și grija pentru relațiile noastre ne vor aduce beneficii.
Viața noastră depinde de relațiile pe care le formăm. Incă de la naștere suntem dependenți în totalitate de ceilalți să ne ofere grijă, adăpost, hrană și să ne crească. Chiar dacă pe parcurs devenim tot mai independenți, mereu vom putea realiza mai multe cu ajutorul celorlalți.
A construi relații armonioase de multe ori nu este un lucru ușor, ci mai degrabă complicat, care necesită efort constant și nu ne putem aștepta la soluții rapide care să funcționeze de fiecare dată. Prezența și atenția oferite se traduce printr-o muncă pe tot parcursul vieții, cu beneficii la fel de durabile. O relație bună nu înseamnă o relație perfectă. Inevitabil vor mai apărea păreri diferite, frecușuri sau certuri. Atâta timp cât avem încredere în oamenii apropiați că vor fi acolo, că le pasă, că ne putem baza pe ei atunci când devine greu și putem oferi asta, relația va fi una bună. Se pare că o relație cu atașament securizant ne ajută creierul să se păstreze în formă de-a lungul timpului și că o viață bună se contruiește pe relații armonioase.
Resurse
Vaillant, GE (2002), Aging Well, Boston, Little Brown
Vaillant, GE (2012), Triumphs of Experience: The Men of the Harvard Grant Study