Procrastinarea inseamna in termeni simpli amanarea a ceea ce avem de facut. De cate ori nu ni se intampla sa preferam sa facem orice altceva inafara de ceea ce avem de facut? In loc sa fac raportul cerut de sef in ziua de sambata, prefer sa ma uit la un film, sa fac ordine in casa, sa citesc, sa gatesc, sa spal vase, sa fac activitati care in mod normal nu imi prea plac, numai raportul nu.

Putem gasi foarte multe scuze bune atunci cand procrastinam, printre care:

* nu am toate datele pentru a face ceea ce am de facut,

* parca nu am starea emotionala necesara sau nu am chef,

* sunt prea obosit si nu voi face o treaba prea buna

* nu am timp suficient pentru a termina treaba si atunci mai bine o las pentru atunci cand voi avea.

In momentul in care ne spunem toate scuzele si ele ne sustin decizia de a amana, ne gandim ca sigur va aparea in viitor un moment care va fi mult mai bun si limitarile vor fi mai putine. De cate ori insa nu ajungem sa ne spunem: data viitoare voi incepe din timp, nu mai las niciodata ceva important pe ultima suta de metri, se pare ca nu exista acel moment perfect si tot va trebui sa termin ceea ce am de facut.

O varianta buna pentru a fi mai organizati este stabilirea unor termene limita, sau deadline-uri. Ati observat insa vreodata ca ne este mai usor sa ne incadram intr-un termen limita setat de altcineva decat in situatia in care noi ne-am setat acest termen? Se pare ca aceasta tendinta este una universala, insa putem sa o ajutam in asa fel incat sa ne fie mai bine atunci cand respectam termenul, indiferent cine anume l-a setat.

In primul rand am putea sa ne recompensam pentru fiecare efort facut si pentru fiecare actiune pe care am realizat-o la timp. O alta strategie e sa legam o activitate placuta de realizarea sarcinii: doar dupa respectarea termenului imi dau voie sa ma bucur de activitatea placuta, nicidecum inainte. O a treia varianta ar fi apelul la o pedeapsa pe care sa ne-o autoadministram atunci cand nu respectam deadline-ul. Pedeapsa poate sa ia forma privarii de la ceva ce ne place (acces la televizor, la serialul preferat, o prajitura) sau poate sa fie ceva ce in mod normal evitam (o activitate casnica neplacuta, recunoasterea publica a faptului ca nu am respectat termenul setat, etc.)

Ne-ar ajuta foarte mult sa tinem minte ca pofta vine mancand si ca de cele mai multe ori este mai greu sa incepi ceva anume decat sa il realizezi in totalitate.

Un alt cost major pe care il avem atunci cand procrastinam este faptul ca gandul ne tot fuge la ideea ca ar trebui sa facem altceva, nu ceea ce facem acum. Asadar, fie ca ma uit la un film, realizez o sarcina gospodareasca sau ma relaxez, nu voi putea fi 100% prezent acolo si nu ma voi putea bucura de acea activitate deoarece mintea imi fuge la faptul ca am altceva de facut. Asadar, din nou pierd. O alta modalitate ar fi sa termin ceea ce am de facut si apoi sa ma bucur de timpul pe care il am liber si sa realizez o sarcina pe rand, fiind prezent acolo.

Procrastinarea ne bate la usa de multe ori si noi ne spunem ca nu e atat de importanta, ca avem timp si nu e nevoie sa facem acum. Ceea ce propun eu ar fi ca in timpul urmatoarei luni de zile sa ne comportam exact la fel ca si cei eficienti si sa incercam sa nu mai procrastinam. Sa vedem pe propria piele care sunt avantajele lucrului facut la timp, sa prindem incredere in abilitatile pe care le avem si in faptul ca putem lupta cu procrastinarea. Eu am inceput drumul propus, oare cine mai accepta provocarea timp de o luna?